Secret Service, serviciul de elită care a ajuns subiect de glume

Costum impecabil, ochelari negri, o față impasibilă în timp ce murmură ceva într-un microfon ascuns sub cămașă – imaginea agenților USSS, vehiculată abundent în cinematografie, a fost mult timp mitică. Deja pătată în ultimii ani de scandaluri de prostituție și consum de alcool, este de-acum grav știrbită.

Julia Pierson, șefa acestui serviciu din care fac parte aproximativ 6.500 de bărbați și femei, a pierdut încrederea Casei Albe și a plătit prețul unei serii de incidente care i-au lăsat pe americani muți.

Cum a putut un bărbat înarmat cu un cuțit să escaladeze grilajul care înconjoară peluzele Casei Albe, să parcurgă câteva zeci de metri fugind, să intre pe intrarea principală și să traverseze mai multe încăperi pentru ca să fie arestat, într-un final, într-un salon de recepție?

Alt incident, dezvăluit de presa americană, a sporit stupoarea.

Un paznic cu un cazier judiciar încărcat, care purta asupra lui o armă, încălcând protocoalele prezidențiale de securitate, era prezent în același ascensor cu Barack Obama în cursul vizitei șefului statului la Centrele americane pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CDC), la Atlanta.

Toată săptămâna, eșecurile agenților, inclusiv performanța slabă în Congres a șefei lor, a cărei limbă de lemn a uimit, au fost o sursă de inspirație nesecată pentru show-urile de seară ale televiziunilor.

„Disfuncționalitățile Secret Service sunt de așa natură, încât acestea au fost nevoite să apeleze la Congres pentru a găsi soluții!”, a lansat Jon Stewart în Daily Show (Comedy Central), referindu-se la paralizia cronică de pe Capitol Hill.

În Late Show (CBS), David Letterman a amintit că se apropie toamna de Coasta de Est a Statelor Unite: veverițele, în căutare de hrană, au început să se înghesuie pe peluzele Casei Albe, a subliniat el, adăugând că, astfel, sunt „mult mai active decât Secret Service”.

– „Ușa este întotdeauna deschisă”

Casa Albă riscă să-i ducă dorul Juliei Pierson, care lucra în cadrul serviciului de elită din 1984, a recunoscut Jimmy Fallon în „Tonight Show” (NBC). „Dar, cunoscând Secret Service, ea poate să revină când vrea”, a ironizat el. „Ușa este, literalmente, deschisă întotdeauna”.

În opinia lui Jeffrey Robinson, co-autor al unei cărți despre Secret Service, împreună cu agentul Joseph Petro („Standing Next to History”), această bătaie de joc este greu de înghițit pentru bărbații și femeile care își petrec ziua și noaptea protejându-l pe președinte și pe membrii familiei sale.

„Moralul este la cel mai scăzut nivel. Gradații i-au lăsat baltă și nu au știut să mențină motivația necesară”, a declarat el.

Un lucru este sigur – Casa Albă este convinsă că sunt indispensabile schimbări profunde. Purtătorul de cuvânt al președinției a apărat-o pe Pierson când a fost vizată de primele atacuri, însă nimeni nu a încercat să o rețină atunci când și-a prezentat demisia.

Joseph Clancy, care s-a retras din Secret Service și care a fost însărcinat în mod direct cu protecția lui Obama, a fost desemnat să asigure interimatul.

Președinții americani se apropie, adesea, de acești agenți însărcinați să le asigure securitatea 24 de ore din 24. Subliniind în mai multe rânduri asupra recunoștinței pentru „sacrificiile” pe care aceștia le fac pentru el și familia sa, Obama s-a abținut să formuleze cea mai mică critică la adresa lor.

Președintele și Prima Doamnă au părut, cu toate acestea, furioși atunci când au aflat că au trecut câteva zile până când Secret Service a descoperit că au fost trase gloanțe, în noiembrie 2011, în pereții și fereastra blindată a etajului la care trăiește familia Obama.

Unii critici consideră că absența reformelor de fond este legată de transferul acestui serviciu, inițial aflat sub umbrela Trezoreriei, în cadrul imensului Departament al Securității Interne (DHS).

Postați pe acoperișul Casei Albe, în fața gardului, în mijlocul a mii de turiști, sau în partea din spate a avionului prezidențial Air Force One, agenții sunt omniprezenți în jurul președintelui. Dar sarcina lor nu se oprește aici.

Ei sunt responsabili de securitatea și viața foștilor președinți și vicepreședinți, a soțiilor și copiilor lor ori a șefilor de stat și de Guvern străini aflați în vizită.

Ritmul devine deosebit de intens în cursul campaniilor prezidențiale, în timpul căroraau sarcina să-i protejeze pe candidați, de la asasinarea senatorului Robert Kennedy în 1948.